Zgomotul este a doua cea mai mare cauză de mediu a problemelor de sănătate, imediat după impactul poluării aerului. În comparație cu alte tipuri de poluare, oamenii ignoră adesea poluarea fonică ca un pericol pentru sănătate.
Poluarea fonică, numită și „zgomot de mediu”, este orice sunet nedorit sau deranjant care afectează sănătatea, bunăstarea oamenilor și a altor organisme.
Zgomotul este aproape întotdeauna în jurul nostru, fie că este natural, cum ar fi cântecul păsărilor, sau din activitatea umană, cum ar fi traficul de autovehicule. Cu toate acestea, acumularea de zgomot poate avea un impact semnificativ asupra bunăstării oamenilor și animalelor.
Efectele potențiale asupra sănătății ale poluării fonice includ niveluri crescute de stres, tulburări de somn sau leziuni ale auzului.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a raportat că zgomotul ambiental se numără printre cele mai importante riscuri de mediu pentru sănătate, cu aproximativ 1 milion de ani de viață sănătoși pierduți în fiecare an din cauza efectelor zgomotului din mediu, inclusiv supărare, tulburări de somn și boala cardiacă ischemică.
Efectele poluării fonice pot apărea oricând. Oamenii de toate vârstele, inclusiv copiii, adolescenții, adulții tineri și persoanele în vârstă, pot fi afectați de o pierdere a auzului indusă de zgomotul dăunător. Pe baza unui studiu realizat de CDC în SUA, care a implicat teste de auz și interviuri cu participanții, cel puțin 10 milioane de adulți din SUA (sub vârsta de 70 de ani) și poate până la 40 de milioane de adulți, au fost depistați cu probleme de auz, rezultatele testelor demonstrând pierderea auzului la una sau ambele urechi din cauza expunerii la zgomot puternic.
Cum măsurăm nivelul de zgomot?
Oamenii de știință măsoară sunetul în decibeli (dB) folosind o scară pentru a determina sunetele dăunătoare. Scara decibelilor se referă la o ierarhie a „tăriei” sunetelor, și are la bază un raport între intensitatea unui sunet și intensitatea acestuia la limita audibilă.
Cu cât valoarea decibelilor este mai mare, cu atât sunetul este mai puternic. Cu toate acestea, decibelii sunt logaritmici, adică scara valorilor nu crește într-un ritm constant, ci exponential.
În același timp, există mai multe unități de decibeli specializate, dintre care, de reținut este dB (A), care ține cont de sensibilitatea urechii umane la diferite frecvențe.
Iată niște valorile medii în decibeli ale unor sunete familiare:
- Vorbitul în șoaptă în apropiere: 30 dBA
- O conversație normală: 60-70 dBA
- Într-o sală de cinema: 74-104 dBA
- Motociclete în mișcare: 80-110 dBA
- Muzică prin căști la volum maxim, evenimente sportive și concrete: 94-110 dBA
- Sirene (ambulanță, poliție, pompieri): 110-129 dBA
- Un bebeluș care plânge: până la 120 dBA (da, este o intensitate a zgomotului comparabilă cu cea generată de un snowmobil și cu doar 10 dB(A) sub cel al decolării unui avion).
- Un balon care se sparge: 157 dBA
- Spectacol de artificii: 140-160 dBA
- Un frigiderul comercial – în medie generează între 45 și 75 dBA, iar majoritatea frigiderelor de uz casnic variază de la 32 la 47 dBA.
- Periuță de dinți electrică: între 48 – 78 dBA
- Mașină de spălat silențioasă – între 50 și 75 dBA
- Zgomotul produs când se trage apa și se spală toaleta: 70 – 85 dBA
- Zgomotul produs de duș: 70 dBA
- Claxon auto: 110 dBA
- Trenurile de metrou: 90 – 115 dBA
Distanța între persoana expusă și sursa sunetului, precum și perioada de timp în care este expusă la sunet sunt, de asemenea, factori importanți în protejarea auzului. O regulă de bază bună este să eviți zgomotele prea puternice, prea apropiate sau care durează prea mult.
Când este zgomotul prea puternic?
Sunetul zilnic pe care îl auzi în mediul înconjurător, cum ar fi foșnetul frunzelor, este clasificat la 20-30 de decibeli. Sunetele cu valori de la 85 de decibeli în sus sunt considerate potențial dăunătoare pentru urechile unei persoane. Zilnic suntem expuși la situații care generează zgomote cu valori ≥ 85 dbA (precum claxonul unei mașini, trenurile de metrou), iar oricare dintre aceste situații este considerată generatoare de poluare fonică.
Care sunt efectele poluării fonice (sonore) asupra sănătății?
Cea mai raportată problemă de sănătate cauzată de expunerea ridicată la poluarea fonică este pierderea auzului indusă de zgomot (numită și NIHL).
Un studiu din SUA realizat în comun de Laboratorul de Evaluare a Expunerii și Epidemiologia Mediului, Departamentul de Informatizare și Consultanță Metodologică și Institutul Național de Sănătate Publică și de Mediu a arătat că expunerea la decibeli mari poate duce și la hipertensiune arterială, boli de inimă, tulburări de somn, si stres.
În plus, studiul a arătat că persoanele expuse în mod continuu la poluarea fonică se confruntă cu niveluri crescute de stres, schimbări de dispoziție, pierderea somnului, productivitate scăzută, hipertensiune arterială, depresie și pierderea auzului.
Impactul produs de poluarea fonică asupra sănătății mintale
Creierul monitorizează mereu sunetele pentru a identifica semne de pericol, chiar și în timpul somnului. Ca urmare, zgomotul frecvent sau puternic poate declanșa anxietate sau stres. Odată cu expunerea continuă la poluarea fonică, sensibilitatea unei persoane la stres crește.
Oamenii care trăiesc cu poluare fonică se pot simți iritabili, nervoși, frustrați sau furioși. Dacă o persoană simte că nu poate controla nivelul de zgomot din jurul său, impactul acestuia asupra sănătății mintale se intensifică.
Zgomotul de mediu este, de asemenea, o cauză comună a tulburărilor de somn. O astfel de persoană poate experimenta:
- dificultăți în a adormi
- incapacitatea de a rămâne adormit
- trezirea mult prea devreme
Sunetele pot reduce, de asemenea, profunzimea și calitatea somnului, modificând durata de somn REM (Rapid Eye Movement). Acest lucru poate afecta starea de spirit și capacitatea unei persoane de a se concentra.
Impactul produs de poluarea fonică asupra sănătății fizice
Efectele poluării fonice asupra sănătății fizice pot apărea ca rezultat direct sau indirect al expunerii la zgomot.
În cazuri severe, sunetele puternice pot cauza în mod direct deficiențe de auz. Unele forme de deficiență de auz indusă de zgomot includ:
- percepția anormală a sonorității
- tinnitus (senzația de zumzet, de țiuit sau de zgomot în urechi)
- auz distorsionat (paracusis)
Unele cercetări sugerează, de asemenea, că poluarea fonică poate contribui indirect la alte condiții de sănătate.
Conform unei analize din 2018, există dovezi că expunerea pe termen scurt la poluarea fonică poate crește temporar tensiunea arterială și crește vâscozitatea sângelui. Există, de asemenea, o asociere între expunerea pe termen lung la zgomot și o rată mai mare a bolilor cardiovasculare. Autorii sugerează că acest lucru poate apărea din cauza impactului poluării fonice asupra nivelurilor hormonilor de stres și asupra sistemului nervos. În timp, acest stres poate contribui la dezvoltarea acestor boli.
Un alt studiu din 2018 în Canada a constatat că preeclampsia, o afecțiune care provoacă hipertensiune arterială în timpul sarcinii, a fost mai frecventă în rândul gravidelor expuse la niveluri mai ridicate de poluare fonică.
Cum afectează poluarea fonică copiii?
Asociația Americană de Vorbire, Limbaj și Auz (ASHA) confirmă că peste 20 de milioane de americani lucrează, se joacă și trăiesc într-un mediu unde zgomotului ambiental este periculos de puternic. De exemplu, doar ca urmare a zgomotului avioanelor, se estimează că 12.500 de școlari suferă de tulburări de învățare la școală, potrivit OMS.
Poluarea fonică interferează cu dezvoltarea vorbirii și a limbajului, scade concentrarea, afectează procesul de memorare și crește tensiunea arterială.
Un studiu publicat în ”Frontiers in Psychology” concluzionează că „zgomotul din interior și reverberația din sala de clasă au fost asociate cu performanța mai slabă a copiilor la sarcinile orale”.
Prea mult zgomot într-un mediu de învățare sau educațional poate provoca stres copilului și poate scădea performanța pe termen lung a acestuia.
Cinci milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 12 și 19 ani din SUA prezintă dovezi documentate de pierdere a funcției auditive, direct atribuită depășirii pragului de zgomot.
Este zgomotul alb dăunător?
Zgomotul alb se referă la un zgomot care conține toate frecvențele din spectrul sunetului audibil în egală măsură. Deoarece zgomotul alb se întinde pe mai multe benzi de sunet, uneori este denumit zgomot de bandă largă.
În mod anecdotic, oamenii consideră adesea zgomotul alb ca fiind zgomotul static care vine de la un radio sau un televizor neacordat.
Unii oameni consideră sunetul zgomotului alb liniștitor și îl folosesc pentru a se relaxa sau a dormi. Un studiu din 2016 privind persoanele cu tulburări de somn a arătat că zgomotul alb a fost eficient în mascarea poluării fonice, ceea ce poate face ca aparatele cu zgomot alb să fie benefice pentru cei care locuiesc în zone zgomotoase.
Mulți cercetători au studiat efectul zgomotului alb asupra oamenilor timp de mulți ani. S-au găsit dovezi că poate reduce plânsul la sugari, poate îmbunătăți performanța la muncă și poate ajuta la contracararea simptomelor tulburării cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
Cu toate acestea, este, de asemenea, important de reținut că zgomotul alb, ca și în cazul altor tipuri de zgomot, poate avea în continuare efecte adverse. Expunerea puternică sau prelungită poate provoca pierderea auzului la anumiți decibeli.
Dacă folosești, asigură-te că aparatul cu zgomot alb este setat la un volum sigur și la o distanță sigură de persoana care doarme înainte de utilizare.