Uneori este greu să rezisti tentației de a mânca usturoi, dar mirosul său înțepător poate dura adesea mult timp. Deci, ce îl cauzează și cum putem scăpa de el?
Usturoiul conține un compus numit sulf volatil care poate provoca un miros neplăcut după ce a fost consumat. Care este cel mai bun mod de a rezolva această problemă? Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Ohio ar putea avea răspunsul.
Cercetătorii au vrut să înțeleagă mai bine modul în care iaurtul și componentele sale pot elimina sau reduce mirosurile atât de puternice.
Pentru acest studiu, cercetătorii de la Departamentul de Știință și Tehnologie Alimentară de la Universitatea de Stat Ohio, Columbus, au testat capacitățile de deodorizare a usturoiului pentru iaurt și componentele sale individuale de apă, grăsimi și proteine, pentru a vedea cum a rezistat fiecare mirosului.
Drept urmare, echipa a descoperit că atât grăsimile, cât și proteinele au fost eficiente în captarea mirosurilor de usturoi, ceea ce a determinat oamenii de știință să sugereze că alimentele bogate în proteine ar putea fi formulate într-o zi în mod special pentru a combate respirația cu miros de usturoi.
„Alimentele cu nivel ridicat de proteine sunt un lucru foarte la modă în acest moment – în general, oamenii vor să mănânce mai multe proteine”, a spus autorul principal al studiului Sheryl Barringer, profesor de știință și tehnologie alimentară la universitate.
„Un beneficiu secundar neintenționat poate fi un produs cu o formulă bogată în proteine care ar putea fi promovată și ca un deodorizant pentru respirație, în plus față de beneficiile sale nutriționale”, a spus ea.
„Am fost mai încântat de eficacitatea proteinelor, deoarece sfaturile pentru consumatori de a consuma un aliment bogat în grăsimi nu ar merge bine.”
În experimentul de laborator, cercetătorii au plasat cantități egale de usturoi crud în recipiente de sticlă și au confirmat că mirosul usturoiului a fost eliberat în concentrații care ar fi fost detectate de nasul uman.
Ei au măsurat nivelurile de molecule volatile în formă gazoasă prezente înainte și după fiecare experiment.
Când au fost introduse separat, grăsimile, apa și componentele proteice ale iaurtului au avut un efect dezodorizant asupra usturoiului crud, dar rezultatele au arătat că grăsimea și proteinele au avut rezultate mai bune decât apa.
Privind performanța grăsimii, o cantitate mai mare de grăsime din unt a fost mai eficientă la deodorizare.
Proteinele care au fost studiate au inclus diferite forme de zer, cazeină și proteine din lapte, toate fiind eficiente în dezodorizarea usturoiului. Acest lucru se poate datora capacității lor de a prinde moleculele volatile înainte ca acestea să fie emise în aer.
Un complex de micele de cazeină – proteine din zer a avut cele mai bune rezultate.
„Știm că proteinele leagă aroma – de multe ori acest lucru este considerat negativ, mai ales dacă un aliment bogat în proteine are mai puțină aromă. În acest caz, ar putea fi un lucru pozitiv”, a spus Barringer.
Experimente suplimentare care au implicat modificarea pH-ului iaurtului pentru a-l face mai puțin acid (4,4 pH până la 7 pH) se pare că au scăzut efectul de dezodorizare al iaurtului asupra usturoiului.
Cu toate acestea, modificarea pH-ului apei nu pare să facă nicio diferență asupra efectului de dezodorizare al apei.
„Acest lucru îmi spune că trebuie să ne întoarcem la acele proteine, deoarece pe măsură ce schimbi pH-ul, schimbi configurația proteinelor și capacitatea lor de a se capta aroma.”, a spus Barringer. „Probabil că depinde și de proteină, deoarece diferite proteine reacționează diferit la pH. Deci, acesta poate fi un lucru important de luat în considerare în timp ce vom analiza și alte proteine pentru efectul lor de dezodorizare a usturoiului.”
Echipa a testat, de asemenea, efectul de dezodorizare al iaurtului și al componentelor sale asupra usturoiului prăjit, în acest proces, ei au descoperit că usturoiul uscat poate reduce semnificativ mirosul de usturoi.
Iaurtul și ingredientele sale individuale au neutralizat un procent mai mic de compuși volatili ai usturoiului prăjit în comparație cu usturoiul crud. Autorii studiului cred că acest lucru se poate datora faptului că au fost mai puține substanțe volatile de captat decât erau prezente în cel crud.
Descoperirile au oferit o bază pentru studii viitoare asupra proteinelor care ar putea ajuta la combaterea respirației cu miros de usturoi.
Între timp, Barringer prezice că iaurtul grecesc, cu un profil proteic mai mare decât iaurtul simplu din lapte integral folosit în studiu, poate fi deosebit de eficient în a scăpa de respirația cu miros de usturoi.
Probabil că și iaurturile cu aromă de fructe vor funcționa, a spus ea – și orice s-ar folosi, trebuie să urmeze rapid ingestia usturoiului crud. „Cu mere, am spus întotdeauna să le mâncăm imediat”, a adăugat ea.
„Se presupune că este la fel și cu iaurtul – ai consumat usturoiul și mănânci iaurtul imediat.”
Studiul a fost publicat în revista Molecules.
