Medicina și psihologia sunt pline de mituri și percepții greșite. În era știrilor false, este mai important ca niciodată să sortăm faptele de ficțiune. Împărtășiți aceste sfaturi cu oricine trăiește cu depresie, anxietate, durere, traumă sau probleme cu stima de sine.
Iată 10 mituri demascate, mituri frecvent întâlnite care afectează medicina și sănătatea mintală.
1. Dacă nu ai un corp slab de fotomodel nu înseamnă că ești urât/urâtă.
Cum câștigă bani industria dietei sau a frumuseții? Făcându-te să te simți prost cu tine însuți.
Dacă te simți neatractiv și îți este rușine de corpul tău, vei cheltui bani încercând să-l „remediezi”. Cu toate acestea, dacă te simți bine în pielea ta atunci nu le vei oferi nici un ban.
Tipurile de corp idealizate sunt arbitrare, așa cum demonstrează modul în care s-au schimbat de-a lungul istoriei: cu secole în urmă, numai cei bogați își puteau permite alimente bogate și activitate minimă, în timp ce cei mai puțin norocoși lucrau câmpurile și se luptau cu foametea. Ca atare, grăsimea a fost echivalată cu bogăția și frumusețea, în timp ce subțirea a fost asociată cu sărăcia și lipsa atractivității (Ferris & Crowther, 2011). Într-adevăr, artiștii Renașterii precum Botticelli au prezentat exclusiv modele rotunde și pline.
De-a lungul timpului, economia s-a schimbat: acum, doar cei bogați își pot permite diete cu varză kale organică și antrenori personali, în timp ce cei mai puțin privilegiați se bazează adesea pe opțiuni mai accesibile, și deseori mai puțin sănătoase. Un corp subțire este acum asociat cu bogăția, care este acum echivalată cu frumusețea. „Grăsimea” ca tip de corp nu are absolut nicio valoare inerentă și își are rădăcinile în statutul socioeconomic și în clasament.
2. Depresia nu se datorează exclusiv unui „dezechilibru chimic”.
Mari companii farmaceutice au cheltuit miliarde de dolari promovând ideea că depresia este pur și simplu un „defect în chimie” care poate fi vindecat magic cu o pastilă.
Medicamentele pot fi de ajutor, chiar salvatoare pentru unii, dar nu sunt un panaceu. În timp ce depresia are componente biologice, nu este niciodată pur genetică. Mai degrabă, la fel ca toate problemele de sănătate, depresia este biopsihosocială – creată și menținută de o combinație de factori: biologici (genetică, neurochimie, dietă), psihologici (gânduri, emoții, comportamente de adaptare nesănătoase), sociali (izolare, divorț, conflict familial), și de mediu (sărăcia, o pandemie!).
Cu toții am experimentat direct depresia și anxietatea declanșate de pandemie, deoarece izolarea a anulat viața profesională și socială, ne-a ferit de cei dragi și a restricționat contactul uman. Îi face pe toți bolnavi mintal? (Răspuns: NU.)
Trauma contribuie, de asemenea, la depresie; de exemplu, femeile cu antecedente de abuz în copilărie au de patru ori mai multe șanse de a dezvolta depresie decât cele fără antecedente de abuz (Saveanu și Nemeroff, 2012).
Faptul că evenimentele și situațiile pot declanșa și menține depresia înseamnă că depresia nu este semnul unui creier rupt! Factorii stilului de viață cum ar fi somnul, alimentația și exercițiile fizice; stresori de mediu cum ar fi abuzul și pandemiile; factori cognitivi precum gândurile și atenția; factori socioeconomici precum finanțele și rasa; factori sociali precum abuzul și înstrăinarea familiei; și comportamentele de adaptare – cum ar fi căutarea activă a terapiei și creșterea activității fizice și a sprijinului social – toate contribuie la starea de spirit și la sănătate.
3. Durerea nu este o problemă pur fizică.
Puteți crede că durerea este o problemă pur fizică care necesită soluții pur biomedicale, cum ar fi pastile și proceduri. Cu toate acestea, acest lucru nu este adevărat. Durerea este creată de mai multe zone ale creierului, inclusiv sistemul tău limbic – centrul emoțional al creierului. Aceasta înseamnă că durerea este atât fizică, cât și emoțională 100% din timp.
Într-adevăr, știința indică faptul că durerea este produsă și redusă de o combinație de factori biologici, cognitivi, emoționali, comportamentali, de mediu și sociologici (Mackey și Martucci, 2018). Gândurile, emoțiile și comportamentele de adaptare contribuie întotdeauna la durerea pe care o simțiți. Nu este surprinzător că depresia, anxietatea și traumele fac durerea să se simtă mai rău, în timp ce tratamentele care vizează atât creierul, cât și corpul, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală și biofeedback-ul, pot ajuta la reducerea volumului durerii.
4. Emoțiile nu sunt doar în capul tău, ci se manifestă și în corpul tău.
Ai experimentat vreodată senzația de “fluturi în stomac” atunci când ești nervos, să-ți simți inima cum bate foarte repede când ești entuziasmat, dureri tensionate de cap sau un sentiment de apăsare, de greutate când ești trist? Acest lucru se datorează faptului că emoțiile sunt fizice sau fiziologice: o cascadă biologică de neurotransmițători, hormoni și răspunsuri musculare care afectează atât creierul, cât și corpul.
Într-adevăr, emoțiile negative precum stresul pot declanșa dureri corporale, pot suprima sistemul imunitar și pot exacerba condițiile de sănătate subiacente.
Ideea că sănătatea ta emoțională sau „sănătatea mintală” este oarecum separată de sănătatea ta fizică este un mit. Creierul este conectat la corp 100% din timp!
5. Indicele de masă corporală (IMC) nu este un indicator exact al sănătății.
IMC – indicele care indică greutatea corporală în funcție de înălțime – este un instrument învechit folosit de mulți medici ca indicator pentru sănătate. Un IMC scăzut este considerat în mod eronat un indicator al sănătății „bune”, în timp ce un IMC ridicat se presupune că indică o sănătate „proastă”. Iată de ce acest lucru nu este adevărat: IMC nu reușește să facă distincția între grăsime, mușchi și masa osoasă (CDC, 2021).
Într-adevăr, mulți indivizi sănătoși au IMC ridicat pur și simplu pentru că mușchii cântăresc mai mult decât grăsimea! Sportivii și olimpicii au adesea un IMC ridicat, în timp ce persoanele cu anorexie au un IMC scăzut, „bun”. Inutil să spunem că anorexia nu este un indicator al sănătății bune: poate duce la deficiențe de vitamine și minerale, probleme de reproducere și cardiace și chiar deces. IMC nu este un diagnostic care să confirme cât de gras ești și nici cât de sănătos. Acesta este un mit.
6. A merge la terapie nu înseamnă că ești „nebun”.
Așa cum mergi la sală pentru a-ți antrena corpul (și asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu corpul tău), a merge la terapie pentru a-ți antrena mintea nu înseamnă că este ceva în neregulă cu creierul tău. Mai degrabă, este opusul: exersarea corpului te face mai puternic și mai sănătos, la fel cum terapia sau exercițiile mentale îți fac mintea mai puternică și mai sănătoasă. Nu-i așa că lumea ar fi mult mai bună dacă oamenii ar investi la fel de mult timp în sănătatea emoțională cât investesc și în sănătatea fizică?
7. Problemele de familie nu sunt niciodată „doar vina ta”.
A desemna un țap ispășitor și a arăta cu degetul sunt semne distinctive ale unui sistem familial nesănătos. Poate fi ușor să crezi în vinovăția cuiva și dificil să stabilești anumite limite, granițe cu oamenii pe care îi iubești.
Cu toate acestea, conflictul familial este întotdeauna rezultatul „dinamicii” – modele de interacțiuni modelate de un joc complex de personalități, roluri familiale, stiluri de comunicare și circumstanțe – care necesită cel puțin două persoane. Indiferent de ceea ce îți spun membrii familiei, o dinamică dezastruoasă nu poate fi doar vina ta. Acesta este un mit.
8. Nu ai nevoie de opt pahare de apă pe zi.
Se pare că nu există suficiente dovezi pentru acest mit. Potrivit Clinicii Mayo (2020) și a altor surse medicale, ar trebui să bei apă atunci când ți-e sete. Fiecare corp uman este diferit și toți avem nevoie de cantități diferite de hidratare, în funcție de starea generală de sănătate, dietă, mediu, cât de mult facem mișcare etc.
Mai mult, obținem o cantitate semnificativă de apă din alimentele pe care le consumăm, în special fructe și legume și alte lichide precum laptele. E bine să ai aproape o sticlă de apă pentru a te hidrata când îți este sete, dar nu este nevoie să îți numeri paharele.
9. Băuturile pentru sportivi nu sunt superioare apei.
Băuturile colorate încărcate cu zahăr și substanțe chimice nu hidratează corpul uman mai bine decât apa. Acesta este un mit. Apa este hidratantul perfect și obții toți electroliții și glicogenul de care ai nevoie din sărurile și carbohidrații naturali din alimentele pe care le consumi (Aschwanden, 2019; Chodosh, 2020).
Mai mult, coloranții sintetici utilizați în Gatorade și alte așa-numitele „băuturi pentru sportivi” sunt adesea fabricați din petrol și conțin o varietate de substanțe chimice și cancerigene legate de un risc mare de cancer (Kobylewski și Jacobson, 2012). Apa este în cele din urmă mai bună pentru tine decât orice băutură cu aromă artificială aprobată de sportivi plătiți.
10. Nu toată grăsimea este rea pentru tine.
Grăsimea a fost inamicul numărul unu al dietelor fade de ani de zile. Se pare că grăsimea nu este de fapt întotdeauna rea pentru tine. Grăsimile sau lipidele sunt o sursă esențială de energie, te ajută să te simți mai plin mai repede și sunt elementele de bază ale creierului tău. Creierul tău este gras în proporție de 60% (McKinney, 2021)!
În plus, consumul unor cantități mai mici de grăsimi nu duce în mod magic la pierderea în greutate: moda cu conținut scăzut de grăsimi a contribuit la creșterea ratelor de obezitate, deoarece oamenii consumă mai mulți carbohidrați și zaharuri pentru a se simți sătui.
Deși limitarea alimentelor procesate, grase, este o idee absolut bună, știința a stabilit că nu toate grăsimile sunt rele.
Johns Hopkins (2021) raportează că concentrarea pe o dietă săracă în grăsimi pentru diabet și boli de inimă este „învechită”, iar Harvard Health (2019) este de acord, raportând că anumite tipuri de grăsimi pot chiar preveni și trata bolile de inimă și accidentul vascular cerebral.
Dacă ești adeptul unei alimentații fără grăsimi, ia în considerare reintroducerea în alimentație a peștelui, ouălor, laptelui integral, avocado, nucilor, semințelor, uleiului de măsline și chiar a ciocolatei negre.